Ieri a fost ziua ta ..28 Mai.
Imi amintesc si acum cand eram mica si ma lasau parintii la tara si ma intreba mama cand pleca " ce vrei sa`ti aduca mama cand vine ? " si raspundeam plina de lacrimi " o cacadea " . Plangeam apoi vreo ora, dupa care te uitai urat la mine sa tac.
Le spuneai tuturor cu mandrie ca eu sunt printesa ta, iar asta cred ca e cea mai dureroasa, dar in acelasi timp cea mai frumoasa amintire.
Stiu ca`ti placea sa repari ceasuri si mereu aveai pe masa ta numai piese mici de ceas si`mi spuneai sa nu le ating, iar ca sa ma testezi ieseai afara si te uitai pe geam sa vezi ce fac. Ca sa`ti demonstrez ca nu fac ceea ce vrei dumneata, atingeam piesele si apoi plecam la treburile mele copilaresti. Te ascultam, dar nu prea..
Mereu cand veneam la tara imi faceai omleta cu marar si o mancam pe nerasuflate, pentru ca`ti iesea minunat. De fapt, gateai mereu minunat ...
Am atatea sa spun despre dumneata, bunicule, dar nu stiu in ce ordine sa`mi asez gandurile, asa ca scriu totul intr`un haos total.
Nu ai fost o persoana care sa`si arate sentimentele foarte mult, erai rece .... si te`am mostenit. Dar cu toate astea intotdeauna ti`am simtit iubirea, iar pentru mine ai fost si inca esti extrem de important.
In ultimul an te`am vazut destul de rar, deoarece cancerul mi te`a rapit. Imi amintesc ca intr`una dintre vizitele pe care ti le`am facut ... m`ai studiat foarte detaliat, m`ai privit in ochi atat de adanc incat mi s`a facut pielea de gaina si mi`ai spus cu o voce tremuranda din cauza bolii : " esti atat de frumoasa.. esti o printesa ". N`am indraznit sa`ti spun nici macar" multumesc", ci pur si simplu ti`am aratat un zambet cat de cald am putut eu, desi pe interior simteam cum sufletul mi se face bucati..
Ultima data cand am venit sa te vad erai destul de grav ... si ceva m`a facut sa simt ca e pentru ultima data cand te vad.
Te`ai stins pe 18 ianuarie, aproape de ziua mea ... si nu vreau sa dau vina pe Dumnezeu si nu vreau sa fiu suparata pe el, dar inca nu pot sa inteleg de ce mi te`a luat.
Aveam varicela si am venit doar o fuga pana la tara intr`o vineri sa`mi iau ramas bun ... tin minte ca ti`am pus o floarea langa piept, dar am simtit ca am paralizat in momentul cand te`am vazut cu ochii stinsi pentru totdeauna ... si nici macar nu te`am putut atinge, nici macar nu ti`am putut saruta fruntea sau mainile care mereu m`au protejat. La inmormantare nu am putut ajunge din cauza ca eram bolnava si putea sa se agraveze. Preferam sa patesc asta, dar sa te conduc pe ultimul drum..
Nu o sa incetez niciodata sa ma invinovatesc pentru faptul ca nu ti`am putut saruta mainile si te`am putut conduce pe ultimul drum. Toate astea pentru ca sunt lasa ... sau poate pentru ca te`am iubit atat de mult incat nu am vrut sa concep ca ai plecat de langa mine. Inca sper ca totul sa fie un vis, sa bati la usa mea si sa`mi aduci covrigii aia care`ti placeau atat de mult.
Mi`e dor de tine, nu exista cuvinte in lume prin care sa pot exprima cat de dor imi este.
Nu`mi vine sa cred ca sunt dependenta de lumanari ... lumanari care ti le`am adus si azi.
La multi ani, bunicule. Te iubesc si nu te voi uita niciodata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu